Casa Roșie: o piesă emoțională despre muncitorii oaspeți turci

Casa Roșie: o piesă emoțională despre muncitorii oaspeți turci

La 11 octombrie 2025, Teatrul Maxim Gorki din Berlin a sărbătorit premiera producției „The Red House” regizată de Ersan Mondtag. Această performanță aruncă lumină asupra realităților vieții pentru muncitorii și femeile turcești din Germania, care au trăit într -un dormitor feminin în anii ’60 -’70. Titlul se referă la „Casa Roșie” de pe Stresemannstrasse, care a servit ca cazare pentru migranți și, în același timp, a simbolizat soarta lor. Producția se deschide în acest an de toamnă la Teatrul Gorki și abordează cu putere poveștile acestor femei.

În producție, patru bătrâni, interpretate de actrițe, merg pe scenă și se confruntă cu publicul cu întrebarea: „Ești nepoata mea?” Alegerea regizorului de a folosi estetica horror reprezintă o privire distanțată asupra biografiilor acestor femei, dar aduce cu ea comentarii critice cu privire la lipsa de profunzime emoțională. Poveștile femeilor sunt prezentate în scurte portrete biografice, unele dintre ele fiind aranjate una după alta, ceea ce înseamnă că soarta individuală este cu greu diferențiată. Un cor de femei anatolian care cântă cântece de dragoste turcești în timpul spectacolului este destinat să sublinieze aspectele emoționale, dar nu poate compensa complet deficiențele producției.

Povești personale în context

Autorul Emine Sevgi Özdamar, care ea însăși a trăit într-una dintre aceste case roșii la mijlocul anilor '60, la vârsta de 18 ani, și-a înregistrat experiențele în lucrări autobiografice. Özdamar, care a lucrat pentru Telefunken, își amintește timpul pe linia de asamblare, pe care a găsit -o stresantă, dar formativă. Pe lângă munca ei de la 6:00 la 14 p.m. - Pentru un salariu de 2,28 marcaje pe oră - a vizat o carieră ca actriță și a găsit sprijin din partea regizorului de acasă Vasif Öngören, un iubit comunist și Brecht. Experiențele ei au fost procesate în cartea ei „Podul Cornului de Aur”, care oferă o perspectivă profundă asupra experienței femeilor migrante.

„Casa Roșie” nu a servit doar ca cazare pentru aproximativ 150 de femei din diferite profesii și medii, ci a fost și un loc pentru împărtășirea și trăirea împreună. În ciuda provocărilor de a trăi în străinătate, femeile au întreprins activități împreună și au combinat valori tradiționale și moderne în poveștile lor. Aceste unități și conflicte diverse dintre femei reflectă realitatea migrației și relațiile complexe care apar într -un astfel de mediu.

O privire asupra istoriei migrației forței de muncă

Pentru a înțelege mai bine fondul producției, este important să analizăm istoria migrației muncii turcești în Germania. În 1961, a fost semnat un acord de recrutare între Republica Federală Germania (FRG) și Turcia, care a stat la baza recrutării lucrătorilor. În anii următori, numeroși migranți, multe dintre ele femei, au venit în Germania pentru a ocupa locuri de muncă care aveau o cerere mare în industria germană. Aceste mișcări migratoare au fost încorporate în stabilizarea economică a Republicii Federale Germania care a început în anii '50. Până în 1973, companiile germane au solicitat 867.000 de lucrători din Turcia, o proporție semnificativă dintre acestea fiind femei.

În ciuda speranțelor și oportunităților inițiale, realitatea pentru mulți migranți a fost adesea una de muncă asiduă și o viață regimentată, adesea în cazare colectivă care oferea puțină confidențialitate. Provocările integrării și studiul identității sociale rămân astăzi subiecte relevante. Poveștile complexe și tragice ale acestor femei nu fac parte doar din istoria germană, ci și a societății contemporane.

Expoziția, care are loc ca parte a salonului de toamnă din Palais Am Festungsgraben, oferă perspective mai diferențiate și personale și evidențiază istoria individuală a femeilor care trăiesc în acest context. Încercarea de a transmite aceste povești în teatru rămâne o provocare care atrage atenția asupra diverselor experiențe și amintiri ale migranților și dezvăluie rănile profunde din spatele termenului „muncitor invitat”.